Povestiri despre Om de Constantin Noica
Povestiri despre Om de Constantin Noica
Am citit cartea cand aveam 17 ani. Desi dificila, mi-a deschis apetitul pentru filozofie, care era o materie respingatoare pentru mine, pe vremea cand marxismul era doctrina oficiala. Noica il explica pe Hegel in termini oarecum accesibili, desi Povestiri despre Om m-a facut sa intuiesc mai mult cat de frumoasa poate fi filozofia, decat sa “inteleg”. Erau si afirmatii socante, cum ar fi: proverbele sunt false: “nu poti sa mananci prajitura si sa o ai”- totusi o ai cand ai mancat-o mai mult decat altfel. Nu alerga dupa doi iepuri ca nu prinzi nici unul- fals, mai ales cand e folosit in sensul de a mentine un singur interes- de multe ori e bine sa urmaresti chiar mai mult de doua obiective…
Dealtfel, desi Constantin Noica m-a facut sa imi doresc, nu am reusit sa citesc din Hegel mai mult de jumatate de pagina- mi-au trecut carti de filozofie prin mana, trebuie sa recunosc ca am aflat despre ideile lui Hegel de la altii. Cand am deschis o carte scrisa chiar de el, am inteles ca imi depaseste nivelul si trebuie sa ma multumesc cu un fel de “traduceri” sau carti ca aceea pe care am citit-o recent : “The 100 Most Influent Philosophers” unde gandirea filozofica este abreviata …
Din fericire, am reusit sa citesc Platon, pe la 18 ani. Personalitatea lui Socrate m-a influentat puternic si am incercat sa citesc (despre) filozofie de atunci.
Comentarii
Trimiteți un comentariu